Septembrie

Septembrie mi-a pus în brațe
Un buchet de flori uscate
Și-un maldăr de frunze moarte de stejar;
Brățări de chihlimbar
De-acuma am să port,
Am să mă comport cât mai neobișnuit
Când vântul, ca un trubadur neobosit
Va bate toba unui timp în van risipit.

Nori de granit acoperă cerul uneori,
Cad ploi la amiază sau în zori,
Privighetori nu prea mai cântă,
Dar răsăritul și-asfințitul
Încă îmi încântă inima.

Septembrie și-a pus gheruța
Pe crenguța verde de brad
Pictată cu penelul minții mele
Pe o foaie de hârtie aurie
Pe care scrie "Nostalgie"...

Aleile din parcuri sunt pustii,
Grămezi de conuri maronii stau aliniate
Pe cărări întortocheate de vise,
Ferestrele sufletului meu 
sunt întredeschise.

Aerul rece al nopților este apăsător,
Zeul Amor a făcut stânga împrejur
De când stelele și Luna
Joacă meciuri Tur-retur.

Septembrie, zis in popor "Răpciune",
A intrat cu repeziciune
în inima-mi curată,
Sunt puțin tristă, debusolată,
Dar am să fac în continuare
Din orice poezie
O capodoperă de artă.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii