În perioada aceasta de hibernare

Am șters datele de navigare
Din Universul virtual unde nu mai e soare,
Folderele cu fotografii sunt goale acum,
Nici o dâră de parfum în aer n-a rămas
Din primăvara care m-a lăsat fără glas.

Am dat Delete la focul mocnit
Aprins odinioară cu-n ultim băț de chibrit
În sufletu-mi neliniștit,
Obrajii mi-au cam pălit
De când toamna a venit.

Frunze galbene cad în tăcere
Peste un șir de litere din mintea mea,
Imaginația îmi e destul de bogată,
Furtuna iluziilor mă așteaptă la cotitură.

Iubire fără măsură există
În fiecare poezie veselă sau tristă
Pe care am scris-o ca poetă, nu ca artistă;
Nu joc roluri, nu știu să mă prefac,
Știu doar să fac ceva util
Din orice se pare că-i inutil.

N-a mai plouat
Cu zeci de stele pe metru pătrat
De când grâul e secerat,
Floarea soarelui s-a uscat,
Uleiul rafinat zace pe rafturi
În magazine fără vitrine.

Prin vise clandestine adesea călătoresc,
Pe Eros îl întâlnesc și la ureche îi șoptesc
Că îl iubesc indiferent de vremea de afară,
El face să răsară în grădina din inima mea
Crini albi și flori de nu-mă-uita.

A venit toamna... da,
Rugina și-a pus gheruța
Pe crenguța firavă de măslin
Pe care o țin în buzunarul de la piept;
Vântul suflă încet, n-am niciun regret,
Am timp berechet pentru visare
În perioada aceasta de hibernare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul-Versuri cu, sau fără sensuri