Dor de primăveri

Albe tăceri s-au așternut
Peste sufletu-mi mut de uimire,
Frunze galbene cad în neștire
Pe linia-mi dreaptă de plutire.

Toamna a venit în grabă,
Mi-a pus la gât o salbă de mărgele
Din petale de imortele,
În grădini nu mai sunt crini,
Ci doar câțiva trandafiri cu spini.

Perechi de anonimi se plimbă
Pe-alei de razele lunii luminate
La ceas târziu în noapte,
Vântul bate, furtuna e aproape.

Prin vise ciudate mă rătăcesc adeseori
Cu gândul la clipele frumoase de ieri,
De primăveri iar mi se face dor
Când nori cenușii apar în decor.

Năstrușnicul Amor se bucură de zor
Că încă face parte din filmele color
Difuzate în reluare la televizor,
La rubrica Meteo, se-anunță ploi de stele,
Minutele, orele, trec cu repeziciune,
Mi-e inima neagră ca un tăciune.

Mi-ar plăcea să nu mai existe
Zile grele sau seri triste,
Toamne reci sau uragane,
Lacrimi amare milioane,
Dureri surde sau înăbușite,
Vieți risipite inutil... !

Ce bine-ar fi ca griul sau maroniul
Să devină vernil, și vinețiul roz... !
Dârele de noroi, mormanele de moloz
Să dispară definitiv
Din orice poem sau basm cu titlu fictiv!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii