Ce bine că te am!

Ochii tăi iubite, ochii tăi,
Ard zi și noapte ca două văpăi,
Mă iei cu tine în lumi de povești
Când mă privești, când îmi zâmbești...

Azi mă iubești mai mult ca ieri,
Așa mi-ai spus când soarele a apus,
Mi-ai promis că îmi vei fi
Oază de lumină, ocean plin cu bucurii.

Gura ta iubite, gura ta,
Ce m-aș face fără ea?
Când mă săruți
Ajung până în al nouălea cer,
Nu mi se mai pare că timpu-i efemer!

Mult ajutor îmi dai
Când vreau să tai tristețea în bucăți,
Îmi desenezi pe-ai inimii pereți
Aripi albe și iriși albaștri,
Într-un minut mă faci să simt
Că pot să plutesc printre aștri.

Trupul tău parcă sculptat
Mă face să intru în păcat... Iubite,
M-ai condamnat pe viață fără să vrei
S-ador culoarea ochilor tăi,
Să îți iubesc buzele cărnoase
Și alunițele frumoase dintre sprâncene;

De sub genele-mi lungi, negre, dese,
Curg lacrimi de fericire
Când Eros îmi iese zilnic în întâmpinare,
Sufletul nu mă mai doare
Căci tu îi ești balsam... Ce bine că te am!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii