Te simt ca pe o adiere de zefir
Care emană-n jur parfum de trandafir,
Îmi vindeci sufletul plăpând
Când te chem cu al meu gând
Să vii să mă săruți pe frunte surâzând.
Te simt ca pe o caldă mângâiere
În clipele reci de tăcere
Când totul parcă piere-n jurul meu,
Ești ca un panaceu nemaivăzut,
De m-a durut inima cândva
Ai fost balsamul perfect pentru ea.
Te simt cum treci ușor prin mintea mea
Și te așezi la umbra viselor mele
În nopțile cele mai grele,
Emoțiile-mi sunt și mai profunde
Când legi cu funde roșii de mătase
Sentimentele-ți frumoase
Și mi le pui pe tavă.
Te simt ca pe un înger care mă veghează
În zori, la amiază, și-n serile albastre,
Inimile noastre bat la fel,
Nu putem sta departe unul de celălalt,
Împreună facem salt după salt
Ca să ajungem pe piscul cel mai înalt
Al Muntelui Fericirii;
Suntem răsfățații iubirii,
Drumurile noastre
Se vor intersecta întotdeauna
Cu drumul împlinirii.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate
Care emană-n jur parfum de trandafir,
Îmi vindeci sufletul plăpând
Când te chem cu al meu gând
Să vii să mă săruți pe frunte surâzând.
Te simt ca pe o caldă mângâiere
În clipele reci de tăcere
Când totul parcă piere-n jurul meu,
Ești ca un panaceu nemaivăzut,
De m-a durut inima cândva
Ai fost balsamul perfect pentru ea.
Te simt cum treci ușor prin mintea mea
Și te așezi la umbra viselor mele
În nopțile cele mai grele,
Emoțiile-mi sunt și mai profunde
Când legi cu funde roșii de mătase
Sentimentele-ți frumoase
Și mi le pui pe tavă.
Te simt ca pe un înger care mă veghează
În zori, la amiază, și-n serile albastre,
Inimile noastre bat la fel,
Nu putem sta departe unul de celălalt,
Împreună facem salt după salt
Ca să ajungem pe piscul cel mai înalt
Al Muntelui Fericirii;
Suntem răsfățații iubirii,
Drumurile noastre
Se vor intersecta întotdeauna
Cu drumul împlinirii.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu