Pe muzica ta

Clopotele Fericirii bat,
Timpul parc-a stat în loc,
Mă cuprinzi de mijloc
Și mă săruți cu foc;

Ce noroc am avut iubite
Să ne întâlnim
Pe-aceleași cărări bătătorite
Acum câțiva ani
Când bătrânii castani se scuturau!

Păsările-n cor cântau
Când ne vedeau fericiți,
Uniți în cuget și-n simțiri,
Albi trandafiri înfloreau
Când vorbeam pe șleau
Despre iubirea noastră.

O fereastră spre cer s-a deschis
Când mi-ai promis
Că vom rămâne împreună,
N-a existat nicio minciună între noi.

Ca doi copaci tineri
Cu rădăcini adânci înfipte în pământ
Am stat în picioare pe ploaie și pe vânt,
N-a putut să ne doboare
Nici măcar viscolul cel crunt
Al iernilor de cupru, nu de argint.

Ce daruri minunate mi-ai oferit
Când prima oară ți-am zâmbit!
O rază caldă de soare,
O stea strălucitoare, și un colț de Lună.

În inima-ți bună mi-ai făcut loc
Și ți-am purtat mereu noroc,
Sufletul tău s-a lipit de sufletul meu
Într-un minut.

Te iubesc atât de mult!
Nu știu ce m-aș fi făcut
Fără tine în viața mea... !
Poate că astăzi nu mai exista
Această poezie,
Planeta mi s-ar fi părut pustie
Dacă nu te cunoșteam.

Mă bucur că te am, că sunt a ta,
Ca tine nu e nimeni altcineva,
Ești bun, tandru, inteligent,
Frumos, delicat, deosebit de atent;

Ai talent în tot ce faci,
În voaluri de iubire mă îmbraci
Noapte și zi,
Ochii mei nu mai lăcrimează,
Inima nu-mi mai oftează,
Dansează pe muzica ta,
De când săgeata lui Eros e în ea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate