Azi nu...

Azi, lacrimi sidefii din ceruri nu mai cad,
Vântul cald, ca la tropice adie
Și împrăștie în jur parfum de iasomie;
Iubirea mă îmbie la visare,
Mă simt ca un mugure de floare de cireș.

Aș vrea în calea mea să ieși
Să te învăț să țeși covoare de stele,
Iubirea vieții mele!
La noapte, îmi voi pune dorurile toate
Pe strunele viorii pictate
Pe jumătate de perete din inima ta.

De o mie de zile și ceva
M-a luat sub aripa-i protectoare liniștea,
Sufletul mi-e plin de bucurie,
Beau zilnic Apă vie
Din izvorul fermecat al fericirii.

Azi nu mai sunt nori
În universul plin de culori al iubirii,
Fluturii și porumbeii sunt pregătiți
Să învețe perechile noi de îndrăgostiți
Să zboare, mereu spre soare.

Azi nu mai am nicio întrebare să îți pun
Iubitul meu cu suflet bun!
Faptele contează, nu vorbele,
De la început mi-ai arătat
Că mă iubești cu-adevărat
Așa cum te iubesc și eu,
Dar minunat de la Dumnezeu!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire