Nu doar un vers

Noi doi lângă un castel de nisip
Pe malul mării la asfințit...
Un pescăruș zboară liniștit pe cerul senin,
Clopotul Fericirii bate, bate,
Ca în miez sublim de noapte.

Tu-mi mângâi părul lung lăsat pe spate,
Eu te țin în brațe o jumătate de minut,
Apoi te sărut pe buzele-ți dulci
Ca să arunci dorul dincolo de stânci.

În oceane adânci de plăceri
Aș vrea adesea să înotăm,
Dar să stăm mereu la suprafață,
Să nu ne scufundăm... !

Mi-ar plăcea să evadăm
De pe această planetă,
Să ne-agățăm speranțele
De-un colț albastru de cometă,
Să plutim ca două sfere prin Univers,
Să oprim Mașina timpului din mers.

Hai să mai scriem un poem,

Nu doar un vers
Despre iubirea care dă sens vieții,
Să-i mulțumim că ne-a înfrumusețat
Perioada tinereții,
Să o rugăm să stea cu noi
Până la anii bătrâneții.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate