Demult

Nu mai sunt ca o frunză rătăcită-n vânt,
Nici ca o salcie plângătoare
Aplecată până la pământ;
Nu mai vărs lacrimi de ametist,
Am învățat să rezist, să trec cu bine
Peste clipele nu prea senine.

Demult te iubesc pe tine
Mai mult decât mă iubesc pe mine,
Mă bucur că trăiesc, că pot să zâmbesc;
Chiar dacă timpul trece
Amintirile frumoase rămân,
Niciun taifun, nicio furtună,
N-ar putea să perturbe vremea
Din inima-mi caldă și bună.

Demult mi-ai făcut cunună din stele,
Mi-ai pus pe degete inele cu diamante
De pe planete îndepărtate,
Eu ți-am promis că vom fi împreună
Până la moarte și dincolo de ea;
De la-nceput ai fost alesul meu,
Am fost aleasa ta... Amândoi știm
Că Dumnezeu a vrut să fie așa!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire