Azi... da!

Azi mi-e dor mai mult ca niciodată
De-un chip frumos de pe o pânză pictată
Demult, într-o eră binecuvântată.
Cu inima-mi aglomerată
Ca o sală de ceremonii abia inaugurată,
Încerc să fac iar din iubire artă;
Cu mâna dreaptă aprind un bec
Ca să nu mă învârt în cerc
În caz că va veni taifunul
Și se vor stinge luminile din cer;
Cu mâna stângă deschid o poartă de fier
În spatele căreia se află Cupidon
Pe care am să-l pun să cânte la acordeon
Când zidurile de beton ale durerii 

Se vor dărâma.
Azi, da... ! Îmi prețuiesc viața
Mai mult ca oricând,
N-am să încetez 

Să scriu despre iubire nicicând!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate