Ți-am spus?

Ți-am spus cât te iubesc de mult?
Că nu pot să îmi ascult sufletul
Când îmi spune să te uit?
Nu vreau să te las fără glas
Când fac popas prin amintiri
Și dau de spini în loc de trandafiri.

Ți-am spus să nu te miri
Când îmi auzi inima cum bate tare
Din iubire parfumată
Cu esență de lăcrămioare?
Poți să-mi răspunzi
Nu doar la o singură întrebare,
Ci la mai multe?

Ți-am spus 

Că-n clipele crunte de tăcere
Mi-aș da o parte din avere
Pentru două cuvinte sincere
Spuse de gurița ta? Cred că da... !

Ți-am spus că gura-mi flămândă
Vrea să guste dulceața buzelor tale
În nopțile de jale
Când fiorii de dragoste și dor
Îmi dau târcoale?
Ca paznicii stau la pândă
Să nu se stingă flacăra plăpândă
De la lumânarea pe care o aprind
Când stelele nu se aprind.

Ți-am spus că uneori colind
Prin Univers, cu tine în mintea mea,
Că dau la o parte păturile negre
De nori de catifea, care acoperă cerul?

Ți-am spus că ești izvorul cu apă vie
Din care beau cu sete
Când aripile de egrete sunt rupte,
Și n-am cu ce, nici cu cine să zbor
Într-un decor roz, nu incolor?

Ți-am spus că nu ești doar un călător
Cu care mă plimb prin vise
Când ferestrele-mi din dormitor
Sunt deschise?

Versurile scrise de mânuța mea
Fac parte din categoria grea,
Nu pot dispărea, nu se pot uita,
Știu că le vei păstra în inimioara ta.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii