Nu pot

Nu pot să tac nici să mă fac
Că nu aud sau că nu văd,
În lume e prăpăd
Dar pe strada mea e soare
De când m-ai găzduit în inima-ți mare.

Nu pot să mă stăpânesc când te privesc
În ochii tăi se oglindesc ochii mei
Când zboară porumbei
Deasupra grădinilor 
Cu tei și cu mesteceni.

Buruieni uscate nu mai sunt
Lângă sălciile aplecate până la pământ,
Flori multe au crescut
Când au căzut din cer stropi de argint
Pe câmpiile înverzite.

Nu pot să iau iubirea pe ocolite,
Fac salturi uriașe în brațele tale
Când seara vine agale și stele strălucesc
La fel ca într-un basm copilăresc.

Nu pot, nu vreau să plec de lângă tine
În nopțile de farmec pline
Când nu există lacrimi nici suspine
În poeziile scrise de mine.

Cu tine iubite, cu tine,
Vreau să ajung departe,
Căci m-ai scăpat de moarte,
Îți aparțin, îmi aparții
De când îngerii mi te-au adus în cale.

Nu pot să nu beau vin dulce din pocale
În cinstea fericirii
Când pe umerii mei nu mai sunt poveri,
Tu mi-ai schimbat iernile de ieri
În primăverile de azi.

Nu pot să nu te ridic atunci când cazi,
Doar suntem camarazi de-o viață,
Nicio distanță nu mi se pare mare,
Iubirea-mi pură poate trece
Peste orice bariere și hotare.

Nu pot să spun că nu mă doare inima
Când nu ești în preajma mea,
Dacă tu n-ai exista, totul ar fi tern,
Raiul mi s-ar părea că e Infern.

Te iubesc om normal, nu modern!
Mă bucur că ești de modă veche,
Suntem o pereche de vis,
Ca Afrodita și Adonis.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii