Eu nu...

Nu m-am schimbat datorită ție,
Am fost, sunt ca o flacără vie,
Iubirea este, va fi o făclie aprinsă,
Zbor lin pe zarea albastră necuprinsă.

Eu... nu,

Nu voi mai fi deschisă ca o carte
Cu pagini colorate
În care poți găsi diamante
Sau pietre nestemate...

Nu mă tem de moarte,

Nici de singurătate,
Dumnezeu îmi face dreptate
Când întâlnesc munți de răutate
În inimile întunecate în care
Nicio rază de lumină nu răzbate.

Eu nu... N-am pașapoarte,
Am permise de călătorie
Pentru orice galaxie 

Pe care o visez cu ochii deschiși
Când pe pământ sunt toți copacii ninși.

Eu nu... Nu stau lângă oamenii
Care se declară învinși înainte de-a lupta
Pentru ceva care le-ar putea ușura,
Chiar schimba viața grea.

Eu nu... Nu mă schimb
Așa cum se schimbă anotimpul
Sau după cum bate vântul,
Sufletul meu curat
Nu poate fi dezbrăcat de bunătate,
Inima mea frumoasă are uși blindate
Pe care nu le pot deschide
Mâinile nu prea curate.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii