Focul iubirii noastre

S-a clătinat pământul
Când m-ai sărutat
În visu-mi agitat
Când noaptea s-a lăsat
Peste orașul aglomerat
De la capătul celălalt al lumii.

S-au scuturat salcâmii
Când ne-am iubit ca nebunii
Prin pagini de poezii,
Ploi cu stropi argintii
Au căzut necontenit
Pe foile pe care din greșeală
Uneori le-am mâzgălit.

În inima-ți caldă m-am adăpostit
Ca sub o umbrelă uriașă,
Te-am venerat ca pe un pașă,
Iubirea ne era cireașă pe tort,
Nu ne gândeam la ea ca la un sport.

Mi-ai oferit suport, ți-am oferit tandrețe,
Erai o mândrețe de bărbat,
Eram o frumusețe de femeie,
Mă aprindeam ca o scânteie
Când mă priveai.

Cu mii de cai putere am călătorit
În lumea întreagă,
Fericirea din desagă nu s-a împuținat,
Ne va ajunge până în veacul celălalt,
Focul iubirii noastre
Nu se va stinge niciodat'.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii