Ce frumos... !

Mă dezbraci adesea de neputință,
Mă iubești cu întreaga-ți ființă,
Plin de dorință, de pasiune ești,
Parcă ai coborât pe pământ
Din lumile cerești!

Ce frumos ești când zâmbești,
Ca un astru strălucești!
E de-ajuns să mă privești
Un singur minut, doar atât...
Ca o scânteie mă aprind
Și ard... nu pot să mă mai sting.

Mă acoperi cu sărutări,
Mângâieri tandre îmi oferi,
Furtunile de ieri nu mai au importanță
Când scoatem șampania de la gheață
Și bem în cinstea fericirii și a iubirii... !

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii