Ar fi de-ajuns doar un cuvânt
Să mă facă să mă ridic de pe pământ,
Cu tine-n suflet și în gând,
S-ajung până în al nouălea cer.
Nu toate pier ți-am spus cândva,
Rămâi, nu umbra mea,
Ci rază blândă de lumină,
Muzică lină cântată la pianină
Sau la chitară.
Ar fi de-ajuns ca-n fiecare seară
Să tragi pe sfoară timpul,
Să-l ții cât mai mult pe loc,
Să ardă cu putere al iubirii noastre foc.
Ar fi de-ajuns să mă cuprinzi de mijloc
În nopțile cu stele,
Să transformăm visele în realitate,
Căci dacă vrei ceva, sigur se poate.
Ar fi de-ajuns
Să-mi dai jumătate din inima ta,
Chiar dacă eu ți-am dat întreagă
Inima, cu toată dragostea din ea.
Ar fi de-ajuns să știu că nu regreți
Când mă aștepți la margini de hotare
Pe ploaie, pe viscol sau pe ninsoare
Când sufletul, de dorul meu, te doare.
Ar fi de-ajuns o singură numărătoare
De-ai vrea să aduni zilele amare
Când n-a fost soare în viața mea
Fără mângâierea ta.
Ar fi de-ajuns să spui un simplu "Da"
Ca să pot merge mai departe
Nu pe drumuri întortocheate
Ci doar pe drumuri drepte.
Ar fi de-ajuns să mă privești
Și să-mi zâmbești,
Să-mi spui în față că mă iubești
La fel cum m-ai iubit
Când ne-am cunoscut...
Eu te iubesc din ce în ce mai mult!
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii
Să mă facă să mă ridic de pe pământ,
Cu tine-n suflet și în gând,
S-ajung până în al nouălea cer.
Nu toate pier ți-am spus cândva,
Rămâi, nu umbra mea,
Ci rază blândă de lumină,
Muzică lină cântată la pianină
Sau la chitară.
Ar fi de-ajuns ca-n fiecare seară
Să tragi pe sfoară timpul,
Să-l ții cât mai mult pe loc,
Să ardă cu putere al iubirii noastre foc.
Ar fi de-ajuns să mă cuprinzi de mijloc
În nopțile cu stele,
Să transformăm visele în realitate,
Căci dacă vrei ceva, sigur se poate.
Ar fi de-ajuns
Să-mi dai jumătate din inima ta,
Chiar dacă eu ți-am dat întreagă
Inima, cu toată dragostea din ea.
Ar fi de-ajuns să știu că nu regreți
Când mă aștepți la margini de hotare
Pe ploaie, pe viscol sau pe ninsoare
Când sufletul, de dorul meu, te doare.
Ar fi de-ajuns o singură numărătoare
De-ai vrea să aduni zilele amare
Când n-a fost soare în viața mea
Fără mângâierea ta.
Ar fi de-ajuns să spui un simplu "Da"
Ca să pot merge mai departe
Nu pe drumuri întortocheate
Ci doar pe drumuri drepte.
Ar fi de-ajuns să mă privești
Și să-mi zâmbești,
Să-mi spui în față că mă iubești
La fel cum m-ai iubit
Când ne-am cunoscut...
Eu te iubesc din ce în ce mai mult!
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu