Încet, încet, se lasă seara,
Mă bucur că a venit primăvara,
Fiorii neastâmpărați de dor
Dansează pe muzica lui Amor,
Liniștea îmi îmbrățișează sufletul curat.
De ani de zile,
De tristețe m-am descătușat,
În raze de fericire m-am îmbrăcat,
Nu mai plouă sacadat
Pe tărâmul de poveste fermecat
Pe care am călcat demult.
Acum, îmi place mult, să tac și să ascult
Glasul unui porumbel sau al unui canar,
Vuietul vântului hoinar
Care ne bate adesesea în geam;
Ce bine că te am, pe tine iubite,
Leac miraculos, dulce balsam!
Plutesc între vis și realitate
De când am auzit ale tale duioase șoapte,
Care-mi răsună-n cap zi și noapte;
Atâtea ape tulburi s-au limpezit
Când destinele noastre s-au unit!
Am fost, vom fi o pereche de nedespărțit,
Iubirea noastră nu va avea sfârșit!
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu