O liniuță mare de unire

Bate vântul, bate, bate,
Cu putere, dinspre miazănoapte
Cuvinte minunate, șoapte de amor,
Am pus la păstrare
Pentru frumosul meu prințișor.

Doare doare, tare tare,
Inima din piept îmi sare
Când e la mii de kilometri depărtare
Și nu pot sa îl văd,
În sufletul meu e prăpăd!

Ca prin ceață văd... întrevăd o întâlnire,
O liniuță mare de unire,
Zâmbete gingașe, sărutări pătimașe,
Mângâieri tandre ca alaltăieri,
Păsări cu aripi albe, fluturi și flori.

Abia aștept să vină ziua de mâine
Să-i dau iubire pe pâine
Și apă vie din Fântâna Fericirii
Să nu mai lăcrimeze ochișorii lui,
Că tare dor îmi e de ei!

Arde... arde... focul dragostei,
Cu parfum de tei și de iasomie
Am dat pe ultima foaie de hârtie
Pe care-am scris o poezie
Pentru iubitu-mi drag
Ca să trec de cruntul prag al disperării.

Trandafirii și bujorii au înflorit,
Eu am întinerit de când iubesc,
Trăiesc o poveste minunată
Ce nu se va termina niciodată.

Autor ✍ Crisastemis
Din - Supradoze de iubire