Nu e ploaie, nici furtună

Cortina neagră a nopții se ridică încet,
Luna pică de somn ca secerată,
Se face lumină dintr-o dată pe pământ,
Se-aude cânt de păsărele;

Izvoarele încep să murmure,
Soarele să-și scuture coama aurie,
Să bucure orice petec de hârtie
Pe care se așterne câte-o poezie.

Clopotul Fericirii bate,
Perdeaua tristeții e dată la o parte,
O jumătate de inimă
Își caută cealaltă jumătate,
Un suflet și-a găsit perechea;

Urechea muzicală a Mamei Natură
Nu se înșeală niciodată,
Știe când lumea nu e supărată,
Hohote de râs răsună
De fiecare dată când e vreme bună.

Valuri uriașe se sparg de maluri,
Mări și oceane se contopesc,
Îndrăgostiții rostesc "Te iubesc",
Ținându-se de mână,
Ce bine că nu e ploaie, nici furtună!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori