Când...

Când ziduri de dureri nu se dărâmă,
Când fericirea, ca o râmă se târăște
Pe lângă bolovanul tristeții
Care se prăvălește peste umerii jupuiți
Ce n-au scăpat de sacii cu poveri...

Când ziua de azi,
E mai tristă ca cea de ieri,
Când prea mulți oameni
Merg pe drumuri spre nicăieri,
Când furtuna de tăceri distruge cuvinte,
Emoții, simțăminte...

Când lumea minte și e nedreaptă,
Când nicio judecată nu e dreaptă,
Când acele ceasornicelor ruginesc,
Când se aude doar ecoul surd
Al unui timid și fals "Te iubesc"...

Când luptele pentru idealuri se opresc,
Când speranțele se lovesc de pietre seci,
Când inimi reci sunt cu duiumul,
Când parfumul florilor 

Nu se mai simte deloc...

Când nu există șansă, nici noroc,
Când suflete se vând ca la iarmaroc,
Un joc parcă e viața
Lungă sau scurtă ca ața
Ce se poate rupe oricând... !

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori