Sărută-mă iubite...

Sărută-mă pe suflet cum m-ai sărutat
Când dragostea s-a cățărat pe noi
Ca pe un altoi de Viță de vie
Și inima-mi pustie 

S-a umplut de bucurie dintr-o dat'.

Sărută-mă pe tâmple

Cum m-ai sărutat, în noaptea 

Când pe pământul binecuvântat
Cu stele de aur și de argint a plouat
Ca pe tărâmul fermecat dintr-o poveste
Cu o fată ca o floare și un fiu de  împărat.

Sărută-mă om minunat, cum m-ai sărutat
În ziua când primul mărtișor mi-ai dat,
Când sufletu-ți înflăcărat
S-a lipit de sufletu-mi curat.

Privește-n ochii mei senini,
Să nu mai plâng și să suspin de al tău dor,
Eu sunt o romantică, tu ești un visător,
Putem zbura prin vise
Pe-aceeași aripă de cocor.

Frumos și parfumat ca un bujor tu ești!
Când îmi bați noaptea în ferești,
Inima mi-o fericești,
Mă cucerești ca pe o redută
Când îmi spui că mă iubești!

Rămân mută de mirare
Când simt calda-ți îmbrățișare,
În lumea-mi plină de culoare-i soare
Chiar dacă afară ninge fără încetare!

Sărută-mă fără să-mi pui vreo întrebare,
Iubite cu inimă mare!
Ca o stea strălucitoare
Vreau să-ți luminez a vieții cărare!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri