Pe culmile cele mai semețe

Pe tine te caut când ninge în zori
Pe țărmuri de mări învolburate,
Pe tine-aș vrea să te sărut pe spate,
Pe frunte sau după ureche,
Să nu se mai rupă
Nicio strună veche de vioară.

Pe tine te-aștept în fiecare seară
Ca să plutim prin vise
Când luminile din ceruri sunt aprinse
Și porțile din Paradis sunt deschise.

Aș vrea să îți pictez pe pleoapele închise
Doi aștri mari strălucitori,
Când te trezești din somnu-ți dulce-n zori
Să vezi viitorul în culori,
Să nu te mai gândești la trecut,
Căci știu că demult, sufletul te-a durut.

Doar ție, din flori de iasomie 
Ți-aș face așternut,
Cu drag te-aș lua
În orice călătorie de-a mea
În pragul primăverii sau la sfârșitul verii,
Să stăm ca boierii la masă
Când noaptea se lasă,
Să ascultăm greierii cum cântă
Aria scurtă dedicată fericirii.

Pe tine, în numele iubirii te-aș delega
Să fii emisarul lui Eros, s-aduci liniștea
Perechilor de îndrăgostiți
Care sunt răniți adeseori 

De spinii geloziei.

Pe tine te-aș iubi o mie de ani
Și încă o sută,
Ți-aș da să bei Apă Vie,
Nu apă chioară de la conducă,
N-aș merge pe burtă,
Nu ți-aș ascunde nimic,
Aș îmbrăca adevărul
Doar în cămăși fine de borangic.

Pe tine-aș vrea să te ridic
Pe culmile cele mai semețe
Ți-aș da binețe la bătrânețe,
Te-ai bucura enorm
Că are cine să te răsfețe.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri