Nostalgie

În brațele lui Eros, la ceas de seară,
Mă bucur de tot ce mă înconjoară;
Stau de vorbă cu rândunelele,
Cu zefirul de primăvară,
Cu florile înmiresmate,
Cu arborii bătrâni îmbrăcați în haine noi.

Sfârșit de martie, joi;
Mă rog la Dumnezeu să vină ploi,
Nu furtuni distrugătoare
Care distrug tot ce le iese-n cale;
Încep să merg agale pe poteci de amintiri,
Parfum de trandafiri simt într-o clipă
Când nostalgia mă ia pe-a ei aripă;

Și iar îmi zboară gândul departe,
Încerc să dezleg mistere neelucidate,
Să reanimez câteva frunze de salcâm
Aproape moarte
Încă neîngropate în groapa uitării
Plină de noroi;

Și iar pictez pe albe foi, inimi rănite,
Oameni goi pe dinăuntru...
Începe să bată vântul,
Să se clatine pământul
În ultimul capitol trist
Dintr-o poveste nemuritoare,
Dar eu rămân tot în picioare!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri