Mi-e tare dor de primăvară!

Ninge fără încetare

Din norii cenușii 

Ce-acoperă albastra zare,

Lupii aleargă după mioare,

Nicio rază de soare 

Nu se zărește-n depărtare.

Ninge cu mărgăritare 

Și cu flori de gheață,

În fiecare dimineață 

Clopotul bate la ora fixă,

Lumea nu-i tristă 

În pagini de revistă; 

În realitate, viața e grea, 

Emoțiile sunt ascunse

După câte o perdea,

Zborul de rândunea, 

Aripile de cocor,

Nu fac parte din al iernii decor. 

Ninge pe fiecare coridor al inimii,

Au evadat fluturii iubirii din colivii,

Copacii sunt goi pușcă,

Nicio rățușcă nu mai vezi pe lac;

Niciun pitpalac nu mai cântă 

Pe luncă, prin păduri sau pe câmpii, 

Doar urlete de copii 

Se-aud din când în când

Pe străzile unde oamenii de zăpadă 

Stau aliniați ca florile de crâng 

La poalele Munților Parâng. 

Gerul e crunt, ceața e deasă,

S-a rupt voalul de mireasă al Fericirii,

Trandafirii au înghețat,

Tristețea s-a amestecat 

Cu întunericul de-afară,

Mi-e tare dor de primăvară! 

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme de amor