Oxigenul meu

M-am gândit ades la tine

Până-n brațe ți-am căzut,

De când te-am văzut 

Inima mi s-a lipit

De-al tău suflet liniștit;

Am crezut că a murit 

Dorul greu și neclintit

Din sufletu-mi betegit

Când m-ai mângâiat pe tâmple;

N-am știut c-o să se-ntâmple 

Minuni multe-n viața mea

Până nu mi-ai dat gurița ta,

Soarele de-atunci apare

Zi de zi pe-albastra zare;

Este primăvară-n mine

De când te cunosc pe tine,

Nici nu ninge nici nu plouă

În povestea-mi nouă de iubire;

Fire verzi de busuioc au răsărit 

De-a lungul unui drum spre Infinit,

Cu tine am pășit în Rai

Frumosule cu păr bălai;

Te rog să-mi stai alăturea o veșnicie 

Să-mi umpli inima de bucurie,

Fără tine nu pot respira,

Ești oxigenul care prelungește viața mea.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii