Drum pavat cu flori

Pe bolta-ntunecată apare câteodată luna,

I s-a micșorat puțin cununa 

De când a plouat cu stele de gheață 

În prima noapte a lui Decembrie

Și-ntr-o marți de dimineață.

Omătul s-a așternut ca un covor 

În a mea ogradă și-n fiecare colțișor

Al inimii mele cuprinse de dor,

Vântul suflă încetișor

Ca un bătrâior istovit lihnit de foame;

Moș Crăciun doarme

Lângă coșulețu-i plin cu poame,

Poștașul nu a venit de câteva zile,

Dar am pile la îngerași

Căci sunt ai iubirii slujbași.

Abia aștept să primesc vești 

De la iubitul meu care-i plecat în turneu!

I-am trimis scrisoare

Într-o zi frumoasă de sărbătoare

Când soarele-mi zâmbea de pe albastra zare.

Privesc pe geam cum ninge fără încetare,

Îmi fuge gândul la un țărm de mare 

Plin de pescăruși; Visez cu ochii deschiși

Că deschid uși ferecate,

Beau Apă Vie din izvoare fermecate...

Clopotul Fericirii bate în fiecare minut

De când la pieptul meu s-a cuibărit 

Un fior intens, nemaiîntâlnit; Te iubesc, iubire!

Tu-mi dai aripi de zbor și plutire;

Datorită ție nu-mi ies din fire niciodat',

Drumul vieții mele e pavat cu flori,

Pe cerul din lumea-mi de poveste

Nu există pături negre de nori;

Universul mi-e plin de culori minunate

De când mi-ai apărut în cale

Ca o Oază de bucurie și de libertate

Iubire care mă ferești de moarte!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii