Când vocea-ți blândă am auzit
Cum la ureche mi-a șoptit
În miezul zilei sau în prag de seară
Că sunt frumoasă ca o primăvară!
De-atâtea ori ne-am întâlnit
În vechea gară părăsită
Din satul unde mirosea a pită caldă
Scoasă din cuptor!
Cât dor era în sufletul meu!
Aș fi stat la căpătâiul tău noapte și zi
Doar ca să-ți mângâi tâmplele-argintii
Ninse de vreme!
De-atâtea ori săgeata lui Eros
Mi-a arătat drumul spre tine!
În nopțile în doi senine
Răsunau muzici divine din cer!
De-atâtea ori mă-mbrățișai în zori
În miros îmbătător de flori!
Inima-mi bătea din ce în ce mai tare,
Trupul îmi fremăta de nerăbdare,
Buzele-mi așteptau dulcea-ți sărutare.
Mi-am pus zeci de semne de întrebare
Când erai pe picior de plecare
Din brațele-mi iubitoare!
Vântul sufla fără-ncetare prin mintea mea
Când mirajul fericirii apărea și dispărea!
De-atatea ori mi-a fost frică
Să nu ne despartă cineva!
Dar iubirea, ca o stea strălucea
În sufletul tău, în inima mea;
Azi strălucește și mai tare
Căci n-are bariere nici hotare!
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu