Un înger fără nume

Ce apăsătoare-s clipele 

Când nu li se frâng aripile,

Să zboare mai repede 

Când plouă sau când ninge!

Focul dorințelor parcă se stinge

Când apa norilor se prelinge 

Pe geamuri fumurii!

Ce trist e când cutia cu bucurii e goală,

Când orice coală albă ți se pare neagră

Și nu mai ai speranțe în desagă!

Viața parcă e pustie fără flori de iasomie,

Fără iarbă verde pe câmpie!

Orice cărăruie spre munte sau spre mare

Se îngustează când omătu-i mare,

Sălile de așteptare sunt arhipline

Când iarna ca o hoață vine

Și pune nămeți pe șine,

Trenurile pleacă din gări, cu întârziere,

Spre lumi îndepărtate, incolore.

Câtă durere poți să simți 

Când verși lacrimi fierbinți,

Când bați la porți închise, 

Când nu găsești ferestre deschise 

Spre un viitor surâzător!

Ce mult contează o mână de ajutor

În momentul cel mai greu!

Ce minunat e Dumnezeu! 

Știe ce nevoi am eu,

De-aceea Îi mulțumesc mereu!

Când nu merge Marfarul

Îmi dă răbdare și bunătate cu carul

Ca să trec hotarul spre împlinire;

În sufletu-mi plin de strălucire

Adeseori e liniște și pace,

Dar inima-mi nu tace,

Îmi spune să fac fapte bune;

Azi noapte în vis 

Un înger fără nume mi-a promis

Că mă va însoți pe Drumul Fericirii, 

Căci știe că tot ce fac, 

Fac doar în numele iubirii.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Muguri de iubire