Singura, ultima

Bărbat frumos, cu chip luminos, 

Raza mea de lună, de soare și de stea,

Aș vrea să fiu iubita ta... Singura,

Chiar ultima. Cu tine aș naufragia 

Pe-o insulă îndepărtată,
Ti-aș oferi iubire necondiționată
Pe-o perioadă nelimitată.

Aș vrea să intru în casa-ți minunată
Ca într-un Templu Sfânt,
Să fac metanii până la pământ,
Să-l rog pe Bunul Dumnezeu
Să nu dezlipească sufletul tău de al meu;

Aș vrea ca tu și eu,
În toamna aceasta târzie ruginie
Să culegem struguri din aceeași vie,
Iubirea să ne fie prilej de bucurie.

Aș vrea să știi că nu există armonie
În lumea-mi colorată, dar pustie,
Nopțile-mi sunt gri când în vise nu îmi vii.
Când plouă în zori de zi, plâng și suspin,
Dar am răbdare, am să mai aștept puțin;

Simt că lacrimile mele
Se vor preface în stropi de vin,
Tu îmi vei face viața dulce
Căci ești o cruce întreagă,
Știu c-am s-aud din gura-ți ca o fragă
Că-ți sunt femeia cea mai dragă.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire