Între toamnă și iarnă

Seară de toamnă cu cer violet,
Cu umblet încet pe cărări bătătorite, 
Cu figuri încremenite de ceară,
Cu șuierat de tren în gară.

Timpul zboară spre niciunde,
Frigul îmi pătrunde în oase,
Case și castele de nisip se prăbușesc
În cartea cu povești pe care o citesc 
Cu sufletul la gură.

Mintea mi-o ia pe arătură,
Se dărâmă o sculptură 
De pe un piedestal,
Se tulbură apele limpezi de cristal
Dintr-un capitol cam banal.

Vântul se plimbă prin păduri,
Copacii goi vor haine noi
Dar până la primăvară mai e destul,
Curând va veni Crivățul fudul
Însoțit de Doamna Iarnă
Îmbrăcată în mantia-i groasă de nea,
Vremea urâtă ne va îngenunchea.

Toamna își va lua tălpășița în câteva zile,
Nopțile vor fi grele fără stele,
De pe bolta întunecată vor cădea 
Flori de gheață în grădina mea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire