Nu mai pot!

Mi-e tare greu când ești plecat departe,

În fiecare noapte văd oglinzi sparte, 

Frunze moarte, peste tot... 

Nu mai pot, nici nu mai vreau,
Să stau la geam și să privesc
Un asfințit trist de soare!
Universul nu mai are culoare 

De când nu ne-am mai plimbat

Pe a iubirii frumoasă cărare.

Ploaia bate în fereastra mea
De când se luminează de ziuă,
Inima îmi sare din piept, 

Tu bați apa în piuă;
Suflă vântul, se cutremură pământul,
Scutul antigrindină e activat,
Neliniștea s-a instalat 

Pe fiecare metru pătrat,

Trenurile cu speranțe au deraiat,
Vapoarele cu vise au naufragiat,
Zborul spre Paradis e suspendat,
Flacăra dorinței arde neîncetat.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme