Cel ales

Abia acum am înțeles 

Că viața-mi fără tine n-are sens,

Tu ești cel ales de inima mea,

Iubirea sufletului meu.

Eu... fără tine nu sunt eu,

Sufăr în tăcere, agonizez,

Fentez timpul, mă dedublez, 

Evadez din propriile-mi poeme,

Încerc să rezolv anumite probleme,

Să descifrez ce nu pot să controlez;

Nu vreau să te dirijez, sau să te egalez, 

Oricum, te venerez ca pe o icoană

Când îmi sângerează câte-o rană,

Noaptea nu pot să pun 
Geană peste geană,

Nu am liniște, nu pot să dorm, 

Te iubesc enorm!

De dorul tău, sufletul mi se frânge,

Săgeata tristeții inima mi-o străpunge, 

Un ochi îmi râde, altul îmi plânge

Când văd că steaua de la răsărit 

Se stinge;

Bate vântul, ninge, plouă, 

Vreau să rup pisica-n două

Până mâine dimineață la ora nouă,

Doar știi cât te doresc,

Fără tine nu pot să trăiesc!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire