Melancolie

Au plecat demult cocorii,
Obrajii nu-mi mai sunt ca bujorii,
M-au găsit de-atâtea ori zorii
Cu mâna pe tastatură,
Sau răsfoind pagini vechi
Din cărți de literatură...

Simțind gustul amar al tristeții,
Închisă între pereții casei mele,
Cu flori albe în păru-mi făcut inele,
De luni până joi
Încerc să dau timpul înapoi,
Să retrăiesc clipele frumoase
Petrecute în doi.

Cu gândul la luna lui Cireșar,
Punând pe un cântar imaginar
Lacrimile-mi fierbinți
Căzute pe un trotuar rece,
Îmi dau seama pe zi ce trece
Ca iubirea nu vrea să plece
Din inima blândă a mea
Nici dacă i-aș da luna de pe cer.

Desenând chipul tău senin
Pe fiecare foaie albă de hârtie,
Adăugându-te în orice poezie
Pe care o scriu,
Îmi umplu sufletul pustiu cu bucurie
În momentele de melancolie. 

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme