Dulce ca apa de izvor

Când mâinile-mi întind, 

Ești lângă mine, te ating,

Te strâng în brațe cu mult dor,

Luminile stelelor 

Se aprind instantaneu 

Când pui capul pe umărul meu.

Când îți văd privirea cum coboară 

Pe trupul meu, la ceas de seară,

Ca o bucată de ceară

Încep să mă topesc,

Nu știu cum să mă comport, 

Mă bâlbâi, mă fâstâcesc.

Uneori, mă gândesc cum ar fi

Dacă soarele nu ar mai răsări

Pe cerul albastru de catifea,

Oare ce s-ar întâmpla 

Dacă luna de porțelan ar dispărea

Din povestea mea și-a ta?

Mi-ai putea desena pe hârtie 

O rază de fericire aurie sau argintie,

Mi-ai scrie o mică poezie

Despre parfumul de iasomie 

Pe care îl ador, 

Iubitul meu atotștiutor?

Ești dulce ca apa rece de izvor

În luna fierbinte a lui Cuptor,

Te-aș pune la păstrare,

Să-mi stingi focul din suflet

În clipele amare,

Nu te-aș mai lăsa să pleci 

Din viața mea, în veci!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme și Dileme