Aș mai fi stat...

O clipă de iubire-n plus ai fi câștigat
Dacă m-ai fi lăsat să mă mai bucur
De brațele-ți deschise, calde,
De ochii-ți ca două smaralde
Când lăcrimau de fericire... 

Aș mai fi stat o noapte și încă o zi,
Să prindem fluturi argintii,
Să alergăm desculți 
Pe vastele câmpii
De la capătul lumii...

Ne-am fi iubit ca nebunii 
Sub razele lunii,
Am fi ajuns deasupra norilor
Mânați de câte un fior de dor,
Am fi putut atinge apogeul...

M-aș fi rugat de zeul Eros, 
Cel neînfricat,
Să nu ne ducă pe tărâmul întunecat
Unde regină e uitarea,
Depărtarea nu ar mai fi fost
O barieră între noi...

Aș mai fi stat pe vânt, pe ploi,
Să-ți fiu scut de apărare,
Te-aș fi iubit ca pe un soare
În clipele de disperare.

Aș mai fi stat în barca-ți de salvare
Dacă n-ar fi existat
Prea multe semne de întrebare
Și niciun răspuns...

Mi-ar fi fost de-ajuns
Să stau în preajma ta
Doar ca să te pot vedea,
Căci mă doare inima
Când mă gândesc că ar putea
Să mi te fure cineva.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme