Vîntul se supără adesea pe noi,
Mai doboară câte doi, sau trei copaci,
Mai pune pe fugă mierle,
Grauri, pitpalaci;
Tu iubite, ce mai faci?
Desfaci firul iubirii în patru,
Dezlegi fundele roșii
De la darurile minunate
Pe care le-ai primit
În ziua când ne-am întâlnit?
Ți-e dor de dorul meu nestăvilit,
De sărutu-mi pasional,
De semnalul de pornire,
De săgeata lui Amor
Care să ne arate
Drumul spre fericire,
Sau spre dormitor?
Îți pierzi timpul cu nimicuri
În loc să te bucuri de fiecare clipă
Pe care o trăiești?
Mă mai iubești ca la început,
Sau dacă timpul a trecut
A trecut și o parte din iubire?
Uneori mă pui pe gânduri,
Mă faci să înot în ape tulburi,
Fiorii de dor vin spre mine în cârduri
Când vreau să-ți scriu câteva rânduri;
Te doresc din ce în ce mai mult,
Nu am uitat al iubirii noastre
Jurământ.
Vino la noapte,
Șoapte dulci să-mi spui,
Cu mine să rămâi până în zori,
Să culegem flori de cais
Din livezile din Paradis;
Gura ta, asupra gurii mele
Să se aplece,
Să-mi dai zece, sute de sărutări,
Să te strecori tiptil în mintea mea,
Să-mi alungi durerea și neîncrederea;
Adu câteva fire de busuioc,
Să ne poarte noroc în noul joc
La care vom participa în curând,
Vreau să mă trezesc de dimineață
În brațele tale, surâzând;
Vino iubite, pe a iubirii cale,
Nu mai sta cu nimeni la taclale,
Te aștept cu drag,
În al casei noastre prag!
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Aromă de Amor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu