Lacătele iubirii

Pe Podul Artelor din Paris

Se plimbă mii de îndrăgostiți,

Lacătele iubirii s-au deschis,

Dar focul dorințelor e aprins;

Sute de porumbei albi zboară 

Pe cerul de azur, 

Din zori până în seară,

Dispare orice povară 

De pe umerii tuturor

Când fericirea apare în decor.

În fața Turnului Eiffel 

Se fac scenarii, fel de fel,

Fotografii de pus în ramă,

Se leagă prietenii la cataramă,

Orice dramă devine comedie,

Lumea zâmbește, 

Iubirea plutește în aer;

Se dezleagă mister după mister

Când Jupiter e aproape de Lună,

Ceasul deşteptător

Sună doar la ore potrivite,

Soarele răsare în fiecare zi,

Nu există nori cenușii 

În poveștile minunate de amor.

Pe străzile frumoase din Paris

Liniștea coboară din Paradis 

Pe aripi de vis... În sufletul meu, 

Fiorii dragostei se plimbă cu tupeu;

Tu ești plecat în turneu,

Eu mă rog la Dumnezeu

Să nu mai sufăr de dorul tău,

Când mă gândesc la tine

M-apucă plânsul instantaneu;

Bine-ar fi să vii mâine,

Să tăiem tristețea în bucăți

Cu cuțitul mare de pâine,

Să agățăm și noi un lacăt 

De gardul viu al iubirii,

Să rămânem în Istoria omenirii

Ca doi îndrăgostiți fericiți.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de Amor