La margini de lumi

La margini de lumi, cu gândul te chem,

Să ne dezlegăm de-al durerii blestem,

Vreau să-mi reazăm capul 
De umărul tău,

Să stăm la taclale în picioarele goale

Pe nisipul ud al unui țărm de mare 

Când soarele răsare pe albastra zare.

La margini de lumi unde nu-s furtuni 

Vreau să vii în fiecare zi de luni

Să aruncăm cutia cu minciuni 
la gunoi,

Să nu ne prindă zilele de joi supărați;

În pragul nopții, într-o marți, 
Cu fericirea, vreau să ne facem 
Frați de cruce,

Lacrimile să ni se usuce 
Ca rufele pe sârmă 

Când vântul urlă ca nebunul 

În sufletele noastre zbuciumate 

Pe unde a trecut demult taifunul.

Miercurea și vinerea, când ținem post,

Nu are rost să băgăm tristețea
în seamă... Trebuie să facem 

Comedie din orice dramă,

Să ne bucurăm de frumusețea 

Sfârșitului de săptămână,

Măcar o dată, sau de două ori pe lună,

Când vremea-i bună de iubit;

La margini de lumi, la capăt de Infinit,

La final de poveste, 
Printre rânduri și cuvinte, 

Printre virgule și litere mărunte,

Vreau să te sărut pe frunte 
și să te îmbrățișez;

Pe cerul iubirii, meru am să desenez 

Inimile noastre, două săgeți albastre,
Un arc roz, și pe Cupidon 

Pe care nu îl voi lăsa să plece 

Nici peste zece, 
Nici peste douăzeci de ani
Din viața mea, 

Care-i legată pe veci de a ta.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul -Aromă de Amor