Îți amintești, soldate?

Îți amintești
Când am văzut aceeași stea 

Căzând din cerul albastru 

În Marea Marmara?

Inima ta bătea tare, ca a mea,

Iubirea, ca iedera se cațăra pe noi, 

Eram doi îndrăgostiți fericiți;

Zgribuliți la lumina unui felinar, 

Stăteam amândoi ca pe jar,

Eu îmi doream să mă săruți măcar,

Dar erai emoționat din cale-afară;

M-ai întrebat într-o doară 

Ce fac când nu ești lângă mine,

Eu ți-am răspuns că nu mi-e bine,

Că vărs lacrimi cristaline,

Că mă gândesc la tine în fiecare clipă.  

Îți amintești
Când făceam risipă de timp,

Teleportându-ne cu mintea

În altă epocă, în alt anotimp?

Ne plimbam de mână prin Olimp,

Ne salutam cu zeii, 

Ne contraziceam cu ateii...

În călătoriile noastre, în fiecare an, 

Ne foloseam de Calul Troian,

Eram ca samsarii, făceam scenarii,

Încercam să vindem săgețile durerii,

Doream să cucerim imperii...

Îți amintești de nuferii de pe lac, 

De lanurile de grâu și de bumbac 

Din vechile noastre povești?

Mereu îmi spuneai că mă iubești,

Că sunt ca o floare rară,

Că n-ai vrea să dispară 

Vraja iubirii dintre noi;

Eu te iubesc, de pe pământ 

Până la cer, și înapoi...

Suntem doi eroi, soldați disciplinați, 

Mereu declarăm război răutății și urii, 

Avem dezvoltat simțul măsurii, 

Inimile noastre-s pline de bunătate,

Sufletele ne sunt curate,

Ne-am jurat credință, loialitate,

Iubire până la moarte,

Îți amintești, soldate?

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de Amor