Era ca ploaia mult dorită
În fiecare vară arzătoare
Când navigam prin vise, pe mare,
Lacrimi albe pline de sare
Se vărsau în oceanul tăcerii
Când ne întâlneam în pragul serii;
Cuvintele îmi înghețau pe buze
Când te vedeam... Erai frumos,
Elegant, pasional, șarmant,
Când mă sărutai cu foc,
Acele ceasornicelor
Se opreau în loc,
Din ochii tăi strălucitori
Săreau scântei
Care aprindeau ochii mei;
Eram ca două torțe... ardeam,
Ne topeam ca lumânările
Când stelele dansau pe cerul senin,
Mirosea a flori de tei,
Parfumul dragostei ne îmbăta,
Inima mea, de bucurie fremăta,
Inima ta bătea din ce în ce mai tare,
Ne iubeam cu disperare
De la asfințit de soare,
Până în zori de zi;
Demult cândva, iubirea ta,
Era primăvara mea,
Grădină cu flori înmiresmate,
Carte cu povești neterminate,
Poezie cu rime îmbrățișate,
Vis, Paradis, zbor, plutire,
Drum deschis spre fericire.
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu