Parfum de tei și de iasomie

Pe străzile din inima-mi pustie,

Miroase a parfum de tei

Și de iasomie,

Primăvara vrea să-mi spună Adio,

Dar eu îi spun La revedere!

Liniștea s-a așternut peste tăcere,

Se simte blânda adiere a vântului,

Mi-e dor de tine, iubite 

De la capătul pământului!

Te îmbrățișez cu puterea gândului,

Trecem pe sub Poarta Sărutului 

Mână în mână,

Coloana Infinitului îmi face cu ochiul,

Aș vrea să mă agăț de ea,

Să privesc lumea de sus.

Te iubesc mai presus de cuvinte,

Sufletul nu mă minte, nici inima,

Te vreau în viața mea, 

Pe termen nelimitat,

Frumos bărbat cu sufletul curat!

Am zile și nopți nedormite,

Păstrez hârtiile mototolite

Pe care am scris de-atâtea ori

Că ești câmpul meu cu flori,

Că-mi dai sute de fiori

Când mă privești 

Cu ochii-ți fermecători.

Pe cărările sufletului meu,

Se plimbă iubirea și dorul cel greu,

Mă simt prizonieră 

În al singurătății careu 

Din care vreau să evadez,

Căci te visez în fiecare noapte,

Iubitul meu de departe.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire