Suferințele, grijile, tristețile,
Îmi depun armele la picioarele tale,
Cămările inimii mele
Sunt aproape goale,
Durerile sufletului, colosale.
Vreau să-mi vindec cicatricile,
Să îmi bandajez rănile,
Nu vreau să-mi mai irosesc timpul,
În mod inutil, sau să mă mai agăț
De culoarea vernil a vreunei speranțe.
Nu vreau să mai ard, ca o lumânare,
Nici să mă topesc pe picioare,
Nu vreau să rămân cu ochii-n soare
Nici să mă înec în lacrimi amare.
Vreau să privesc în zare,
Cu seninătate,
N-am să mai încerc să deschid
Porți încuiate, nici lacăte,
Căci nu prea mai am chei,
Am doar condei, și pot să scriu
Versuri negre sau albastre
Când sufletul mi-e liliachiu.
Îți dau înapoi tot ce mi-ai dat,
Nu vreau să intru în păcat,
Timpul despărțirii s-a apropiat!
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu