Pe malul timpului trecut,
Lăsat-am tot ce m-a durut.
Vântul tristeții, adesea m-a bătut,
Dar am izbutit să merg mai departe,
Să trec peste apele tulburate.
Cândva, demult,
A suferit mult sufletu-mi pribeag,
Dar datorită ție, iubite drag,
Ca Phoenix din cenușă,
Într-o secundă am renăscut;
Mi te-am văzut din depărtare,
Erai ca soarele de luminos,
Frumos ca nimeni altul,
Și am făcut saltul,
Direct în brațele tale;
Am trăit clipe sublime, ideale,
Bucurându-ne
De sentimentele colosale
Ce izvorau din inimile noastre,
Zburam de câte ori voiam
Spre zările minunate albastre,
Ca două păsări, cu aripi largi,
Ochii tăi mi-erau atât de dragi!
Buzele tale roșii, semănau
Cu petalele superbe de maci,
Dulceață de piersici și de fragi
Simțea gura mea când ne sărutam
Ziua, sub bolta imensă, senină;
În nopțile cu lună plină
Ne scăldam în raze de lumină
Ascultând muzica divină
Care răsuna din Univers;
Pe malul timpului prezent
Scriu vers după vers, doar pentru tine,
Iubirea mă inspiră și mă va inspira,
Lumina ei nu va dispărea,
Fluturii fericirii nu vor putea evada
Din cușca de aur, din inima mea,
Tu vei rămâne-n sufletul meu,
Te voi iubi mereu!
© Crisastemis
Din Volumul 💘 În brațele lui Eros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu