Cris... Colț de Paradis

„Cris, floare parfumată de cais...”
Așa îmi spuneai cândva,
Eram primăvara ta;
Tu erai cea mai strălucitoare stea, 
Când te aprindeai, 
Se aprindea și inima mea 
Plină de dor... Mă înălțam în zbor, 
Pe aripi de iubire, nu voiam 
Să mai cobor de pe Scara fericirii.

„Cris... Iris alb, albastru și violet,
Parfumul tău discret mă amețește,
Trupul tău de zeiță mă zăpăcește,
Gelozia mă doboară mișelește,
De gura ta dulce, 
Niciodată nu mă pot sătura!”
Așa-mi șopteai iubite,
În fiecare iarnă grea.

„Cris, dragostea vieții mele,
Șiraguri de mărgele 
Ți-am făcut din lacrimile
Ce au căzut din ochii mei
Când s-au scuturat florile de tei;
Te iubesc atât de mult! Fără tine, 
Sunt o frunză rătăcită-n vânt.”
Așa-mi spuneai iubite,
Când ploile de toamnă inundau
Aproape jumătate din pământ.

„Cris, colțul meu de Paradis,
Drum deschis spre fericire,
Minune de la Dumnezeu.”
Așa îmi spui mereu, iubitul meu!


🌹 © Crisastemis 
Din Volumul 💘 În brațele lui Eros