Porți spre Paradis

Pe străzile din Manhattan

Trec zeci de îndrăgostiți 

Ținându-se de mână, 

Iubirea lor, e ca lava unui vulcan,

Erupe în fiecare săptămână 

A fiecărui an.

În nopțile cu Lună plină,

Se-aud din depărtare 

Cântece de mandolină, 

Șoaptele de amor 

Sunt spuse în surdină,

Sudoarea curge-n valuri 

De pe pielea fină 

A câte unui trup fierbinte.

E trecut de ora șapte jumătate,

Din mașinile parcate 

Pe străzile alăturate 

Răsună muzica bună a anilor '50

Jazz, Blues, pentru cei cu auz fin.

Dimineața aceasta 

Nu e senină precum aș vrea,

Ploaia, ca o perdea de dantelă fină

Acoperă fereastra pe care privesc

Lipsa razelor de soare
Și câteva păsări călătoare 
Ce stau pe-o ramură groasă de stejar.

Zboară zilele din calendar, 

Se-apropie luna lui Cireșar,

New York-ul este ca un furnicar,

Lumea se grăbește,

Timpul, pasul și-l mărește,

Trenul vieții nu se oprește din mers.

La Meteo s-a anunțat furtună,

Inima-mi nebună 

Visează la o plimbare-n doi,

Dar tu ești ocupat, 

Ai de finalizat noul proiect,

Doar ești cel mai bun arhitect,

Nu degeaba ți se spune Mr. Perfect!

E drept, mă doare inima 

Că nu te pot vedea,

Dar n-am să renunț la tine,

Tu ești primăvara mea,

Parfumul tău seducător 

Îmi umple sufletul de dor.

Iubite, mor de ciudă câteodată,

Îmi vine să mă răzbun pe soartă,

Căci e prea crudă, prea nedreaptă,

Sunt condamnată să te iubesc, 

Fără tine, nu pot să trăiesc!

Pe străzile din Manhattan, 

Am să plimb în fiecare an

Cu gândul că am să te întâlnesc;

N-am obosit, nici n-am să obosesc,

Voi continua să sper 

Că podurile de fier care ne despart

Se vor preface-n poduri de flori

Pictate în culori de vis,

Oricum, porțile spre Paradis 

Vor fi mereu deschise

Pentru inimile noastre aprinse

De flacăra dragostei.

© Crisastemis

Din Volumul - În brațele lui Eros