Pe un colț de stea

Aș vrea să las tristețea

La margine de București,

Pe un maidan cu frunze moarte,

Apoi s-arunc speranțele deșarte

La răscrucea 

Dintre miazăzi și miazănoapte;

Aș vrea să trec de clipele ciudate

Pe care le trăiesc acum,

Să merg după ultima dâră de parfum

Pe care a lăsat-o iubirea;

Aș vrea ca fericirea

Să nu dispară din viața mea,

Să stau cu tine pe un colț de stea,

Să privim de sus Dunărea albastră

Și Munții Carpați...

Aș vrea să fim doi nevinovați

Condamnați la dragoste pe veci,

Să ne iubim zeci, sute de ani,

Să fim stejari puternici, 

Nu arbori riverani;

Aș vrea să ne iubim ca doi puștani,

Să nu mai pleci de lângă mine,

Să fim împreună la greu și la bine,

S-avem cămările inimilor 

Pline de iubire;

Aș vrea să ne-nțelegem 

Dintr-o singură privire,

Să bem dintr-o sorbire Vinul pocăinței,

Iar flacăra dorinței să ardă neîncetat

În sufletul tău blând,

În sufletul meu curat.

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii