Obișnuiai să...

Obișnuiai să-mi spui că mă iubești, 

În fiecare zi, la telefon, 

Îmi aduceai frezii și trandafiri roșii 

Când ne întâlneam în Herăstrău,

Pe vechea terasă-ponton, 

La un suc, sau la o cafea, 

Nu ne-ascundeam după nicio perdea,

Vorbeam deschis 

Despre viața mea și-a ta.

Obișnuiai să mă inviți adesea 

La plimbare... Erai un visător, 
Eram o visătoare. Uneori, semănam 

Cu două păsări migratoare,

Călătoream de câte ori doream 

Prin lumea mare 

Cu iubirea și cu fericirea în buzunare.

Obișnuiai să mă îmbrățișezi 

Când soarele se pierdea în zare,

Când stelele de-argint 
Apăreau în decor, 

Te agățai de mine și de săgeata 
Lui Amor, căci ți-era frică 
Să stai singur noaptea, în dormitor.

Erai seducător, eram strălucitoare, 

Iubirea ne dădea aripi să zburăm 

Departe de speranțele înșelătoare, 

Inima mea mare te găzduia 
Gratis în ea, sufletul tău bun, 

Mă accepta așa cum eram, 

Ne iubeam cu adevărat, necondiționat.

Obișnuiai să mă săruți cu patimă

Când îmi cădea o mică lacrimă
Pe obraz... Făceai haz de necaz, 

Doar ca să zâmbesc, 

Inventai câte un joc nou, copilăresc, 

Ca să-ți dai seama cât te doresc.

Obișnuiam să-ți spun că te iubesc,

În fiecare secundă, în fiecare minut,

Astăzi, te iubesc foarte mult,

Dragostea pentru tine, nu a trecut, 

A rămas în inima, în sufletul meu,

Te-am iubit, te voi iubi mereu!

© Crisastemis 💘

Din Volumul - În brațele lui Eros