Jumătatea mea

Tu făceai parte cândva
Din povestea preferată a mea,
Erai ca o floare superbă 
De Nu-mă-uita;
Adesea, îmi colorai visele, 
Îmi dăruiai diamante
De pe Planeta Iubirii
Pe care Eros o guverna,
Erai speranța, bucuria mea,
Eu eram gramul de fericire 
De care-avea nevoie inima ta.

Mângâierile tale
Întotdeauna erau pline de căldură,
Dragostea pe care mi-o ofereai, 
Era fără hotare, fără măsură;
Când apele mi-erau tulburi, 
Erai ca o geamandură,
Mă țineai departe de orice ispită
Apărea în calea mea,
Mă ajutai să trec
Peste fiecare clipă grea.

Când furtuna tristeții se apropia
În nopțile întunecate 
De sufletul sau de inima mea,
Erai ca o rază de stea,
Liniștea mă cuprindea 
Doar când vedeam lumina 
Din privirea ta,
Adormeam în brațele tale 
Până a doua zi;

Mai știi cât timp 
Am petrecut împreună,
Plimbându-ne de mână prin Infinit,
La răsărit sau la asfințit de soare?
Ne-am iubit cu patimă, cu disperare,
În primăverile-nmiresmate
Când bolta cerului era senină,
În verile calde, 
Ascultând briza mării-n surdină;

În toamnele reci, 
Nu te lăsam să pleci 
De lângă mine,
Îți dădeam zeci de pupici, 
Ca să te simți bine...
În iernile geroase,
Făceam pași mici prin Univers
Fără să deranjăm 
Roata norocului în mers,
Eram în consens cu lumea toată,
Iubirea noastră 
Era cât se poate de adevărată.

Demult, cândva, 
Erai jumătatea mea, 
Dădeai vieții mele sens...
Acum, ești în fiecare vers 
Pe care-l scriu
Când sufletul mi-este pustiu.


© Crisastemis
Din Volumul - Frontiera iubirii