Vise cu tine

Aș vrea să fiu o pasăre călătoare,

Iar tu să fii un brad înalt,

De-o frumusețe răpitoare,

Să stau la umbra ta odihnitoare

Când soarele pe cer apare

Și razele lui sunt dogoritoare.

Aș vrea din toată inima, 

Să fiu lumina ta,

Să strălucesc în inima-ți întristată

Ca o stea de aur, în miez de noapte,

Să-ți stau aproape până-n zori de zi,

Ca visele cu tine, 
Să mi se poată împlini.

Aș vrea să fiu o mare-nvolburată,

Să te afunzi în largul meu

Fără să-ți fie frică de nimic,

Să te ridic pe culmile cele mai înalte

Când valurile-mi calde de iubire

Ți-ajung până mai sus de buric.

Aș vrea să te scap de orice necaz,

Să-ți dau câte-un pupic 

Pe fiecare obraz

Și când dormi și când ești treaz,

Vreau să ne iubim ca doi nebuni

De dimineață, noaptea și la amiaz'.

Vreau să trăim clipe ideale,

Ca timpul iubirii noastre

Să nu curgă inutil la vale, 

Să ne lase sufletele goale,

Nu mi-ar plăcea ca tristețea

Să ne dea târcoale,

Să ne fure razele fericirii.

Aș vrea să fiu oaza ta de bucurii,

Să îți alung din suflet norii cenușii,

Să fim rimele îmbrățișate 

Din ale noastre poezii

Scrise în ierni cu zăpezi argintii,

Sau în toamne triste, ruginii.

Aș vrea să fii al meu pe timp nelimitat,

Să ne iubim ca prima dat',

Să-mi liniștești sufletul zbuciumat,

Să-mi ștergi lacrimile-amare

Pe care pentru tine
Adesea le-am vărsat.

Aș vrea să nu renunți la mine niciodat,

Să nu mă lași pe malul unui timp uitat,

C-ai să mă bagi în păcat! Din cauza ta, 

Sunt ca un vânător turbat,

După iubire ahtiat;

Te văd cu ochii minții, 
În plan îndepărtat,

Vreau să-ți ochesc inima și să trag

Cu pușca-mi din dotare, 
Cu gloanțe de iubire,

Ca să te-ajut să treci 
De-ale tăcerilor hotare.

Tu poți să tragi în mine 

Cu arcul vechi al lui Cupidon,

Cu mii de săgeți ascuțite, 

Îmi place ca inima să-mi palpite de dor,

Să simt al iubirii cald fior,

Dar nu vreau să mă topesc pe picioare, 

Ca o lumânare, 
Din cauza ta și-a lui Amor!

Toate drepturile rezervate
 © Crisastemis 

Din Volumul - Dincolo de cuvinte