În fiecare iarnă grea,
Când ți se pare că lumea e rea,
Când vezi că viața ta
Nu e frumoasă precum ai vrea,
Când vezi că nimeni
Nu-ți înțelege durerea
Nu-ți înțelege durerea
Și nu găsești mângâierea
De care ai nevoie,
De care ai nevoie,
Nu renunța de bunăvoie
La lupta cu destinul,
La lupta cu destinul,
Ridică fruntea sus,
Nu mai privi spre apus,
Nu mai privi spre apus,
Privește spre răsărit,
Nu fii descumpănit,
Nu fii descumpănit,
Chiar dacă acum ești nefericit,
Într-o zi vei avea tot ce ți-ai dorit!
Când sufletul îți e înlăcrimat
Și crezi că Dumnezeu te-a uitat,
Nu renunța la ultima speranță,
Agață-te de ea
Măcar în ultima secundă,
Măcar în ultima secundă,
Mai stai o rundă în Ringul vieții,
Folosește-te de aripile tinereții,
Dă cu pumnii în pereții imaginari
Ai nefericirii,
Caută drumul drept al împlinirii
Pe care să mergi
Fără să privești înapoi;
Fără să privești înapoi;
În pragul dimineții,
Încearcă să dărâmi cu mintea
Munții de gheață ai tristeții;
Oricum, nămeții de zăpadă se vor topi
Când primăvara va reveni,
Soarele va răsări din nou
Pe bolta albastră,
Pe bolta albastră,
Razele lui calde
Îți vor intra pe fereastra inimii
La fel ca altădată,
Iubirea va fi o bomboană
Dulce, fondantă,
Dulce, fondantă,
Pe care o vei savura
În clipele de liniște,
În clipele de liniște,
De care te vei bucura;
Fericirea ți se va înfățișa
Ca o Crăiasă din povești
De care mereu
Cu drag să îți amintești.
Cu drag să îți amintești.
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Dincolo de cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu